Vineri, 22 decembrie, autoritățile locale de la Bârlad au marcat Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății printr-un ceremonial militar și religios, desfășurat la Cimitirul ”Eternitatea”, la mormintele celor doi bârlădeni care și-au pierdut viața în timpul evenimentelor din 1989: Cristian Olaru și Lucian Marin.
După intonarea Imnului Național al Românei, a avut loc o slujbă religioasă în memoria celor doi tineri eroi.
Au fost depuse coroane de flori la mormintele acestora din partea Primăriei Bârlad, a Consiliului Local, a Garnizoanei Bârlad, a Asociației Revoluționarilor – filiala Bârlad, a Ministerului Afacerilor Interne, a PSD Bârlad și a USR Bârlad.
Ulterior, toți cei prezenți au asistat la defilarea Gărzii de onoare.
Primarul Dumitru Boroș: ”Astăzi nu mai prețuim libertăți care înainte de ‘89 nu au existat”
În alocuțiunea susținută cu acest prilej, primarul Dumitru Boroș a scos în evidență importanța acelor zile din 1989, când poporul român a ieșit în stradă pentru a-și recâștiga libertatea de care astăzi de bucurăm și ale cărei beneficii nu mai sunt apreciate la adevărata lor valoare:
”Se observă de la an la an un interes tot mai scăzut pentru evenimentele care au scris istoria poporului român. Oamenii uită prea ușor. Acum 34 de ani, românii au înlăturat una dintre cele mai crunte dictaturi, pentru a înscrie România pe o cale democratică și europeană.
Ar trebui să ne aducem aminte mai des că înainte de 1989, am trăit o jumătate de secol în care mare parte dintre drepturile și libertățile noastre fundamentale au fost suprimate. Că anumite drepturi pe care astăzi nu le mai prețuim, înainte de ‘89 nu existau.
Dacă acum cineva vrea să plece în Italia sau în Franța, mâine o poate face. Atunci nu era posibil. Dacă totuși, aveai șansa unui «dosar» cât de cât bun, poate îți era permis să vizitezi una dintre țările lagărului comunist. Se ajunsese ca până și alimentele de bază, precum pîinea, carnea sau laptele să fie raționalizate și cartelizate.
Îmi aduc aminte de un lucru extrem de trist: că acela care producea pâinea în țara asta, țăranul român, nu putea să cumpere o pâine dacă venea la oraș. Pentru că nu avea cartelă. Ce bucurie imensă era atunci când primeai o butelie de gaz! Ce important era! Astfel de drepturi noi le avem astăzi, dar nu le mai prețuim.
Nu trebuie să uităm că acel regim dictatorial a fost instalat cu ajutorul tancurilor sovietice. Nu a ajuns la guvernare în mod democratic, ales de popor. Și că cei care s-au opus dictaturii comuniste au înfundat pușcăriile la Sighet, la Aiud, la Râmnicu Sărat, la Pitești etc. Regimul comunist nu a făcut diferență. Pușcărie au făcut și intelectualii, dar și țăranii care s-au opus colectivizării, acelui proces prin care le-a fost confiscată bucățica de pământ lăsată de părinții sau bunicii lor. Noi, care beneficiem astăzi din plin de rezultatul Revoluției, uităm lucrurile acestea.
Este adevărat că regimurile democratice au și ele slăbiciunile lor. Lucrurile nu se întâmplă atât de repede precum s-au întâmplat relele dictaturii. Unele lucruri nu au fost soluționate nici astăzi. Dosarele Revoluției sunt nerezolvate. Nu știm cine a tras în oamenii aceia nevinovați.
Avem datoria de a nu abate România de la calea europeană a libertății. Toate drepturile de care ne bucurăm acum le datorăm tinerilor care au murit în acel decembrie însângerat, printre care și cei doi bârlădeni, Marin Lucian și Olaru Cristian. Lor trebuie să le aducem recunoștință. Dumnezeu să îi odihnească în pace!”.
